0761667397
danaciobanu76@gmail.com

9 Mar 2016

Disputele parintilor si obezitatea copiilor

/
Posted By
/
Comments0

Am invatat de curand doua chestii noi care imi plac foarte mult : spargerea tiparelor prin/si actiuni diferite.  Astfel, in urma tuturor solutilor incercate de a adormi, mi-am spus – sparge tiparele – jos din pat si fa ceva diferit –scrie!

Vin de la un workshop dedicat patologiei amoroase. M-a impactat…  si s-a nascut o tema in mintea mea : disputele parintilor si obezitatea copiilor.

Intr-un cuplu disfunctional din punct de vedere emotional, focusat in cvasipermanenta pe implinirea nevoilor personale, apare la un moment dat necesitatea copilului de a-si face simtita prezenta . Cum? Cea mai simpla solutie, cea mai la-ndemana.. mancand excesiv si nasanatos. Foamea, inexistenta senzatei de saturatie, dorinta neintrerupta a nevoii de plin, de multumire, de implinire a copilului

Nevoia de „dulce” ca alternativa a imbratisarii, a atentiei..„Rontaiala” din fata TV-ului, PC-ului care inlocuieste jocul, timpul calitativ al lui impreuna cu voi, parintii.

De cele mai multe ori parintii sunt „orbi” la nevoia copilului de afectiune, de insemnatate, liniste si confort..fiind prea preocupati sa se certe intre ei, invalidand astfel siguranta/sanatatea copilului.

Ceeace face copilul este sa traga un semnal de alarma : „Atentie ! sunt si eu aici!..”

Cu cat disputele parintilor sunt mai aprige, mai la vedere cu atat copilul devine mai „flamand”.

Cu cat copilul asimileaza mai multe kilograme cu atat vinovatiile, incrancenarile parintilor, „aratatul cu degetul catre celalalt” se intetesc.

Se creaza cercul vicios care da nastere imposibilitatii obtinerii unui echilibru. Niciunul dintre cei doi parinti nu vede dincolo de comportamentul alimentar al copilului. Ce ascunde acest comportament? Care sunt nevoile din spatele lui? De ce foloseste copilul acest comportament distructiv? Ce vrea sa ne transmita?

Nimeni nu cauta indicii, niciunul dintre cei doi nu se opreste pentru o clipa sa se intrebe ce se intampla cu noi? Unde am gresit?..ba mai mult, disfunctionalitatile se pot inrautati.

Cand va apare momemntul constientizarii? Cand ne vom flexibiliza credintele si ne vom indrepta lupa asupra necesitatilor copilului? Cand vom intelege ca razboiul adultilor raneste copilul … .grav..?

Sa schimbam putin cronologia faptelor – intai sa oferim atentia dupa care urla copilul, sa ne jucam mai mult intrand in emotiile copilului, cunoscandu-i mai bine lumea interioara, apoi sa-i oferim hrana necesara cresterii ..iar daca mai avem resurse sa ne oferim noua, parintilor, spatiul necesar comunicarii ..

Va invit sa va luati cateva minute din timpul vostru si sa va ganditi cat de sanatoasa este fericirea parintilor pentru copii! Avem obligatia de a oferi fericire daca ne dorim un copil sanatos si un adult functional, mai tarziu…

Leave a Reply