0761667397
danaciobanu76@gmail.com

26 Feb 2016

Trairea subiectiva si etapele durerii la pacientul oncologic

/
Posted By
/
Comments0

Cand o persoana este diagnosticata cu cancer, se confrunta cu mari probleme existentiale, precum raportarea la suferinta si moarte. Exista pericolul de a-si pierde sensul si motivatia de a trai. Primul impuls al pacientilor este de a se indrepta catre spiritualitate in acest fel incercand sa dea sens suferintei. Multi dintre cei diagnosticati cu o astfel de boala isi schimba viata, valorile sunt altele, se autodescopera, devin mai constiinciosi, daruiesc mai mult fara a astepta recunostinta.

Pacientii oncologici pot beneficia pe langa sprijinul familiei si al prietenilor si de suport psihologic.

Bolnavul oncologic experimenteaza emotii diferite, uneori chiar simultan, in asteptarea diagnosticului, pentru ca trebuie sa se supuna examinarilor invazive, pentru ca nu stie despre cum evolueaza boala, pentru ca trebuie sa se lase pe mana personalului medical si conex, fara sa mai poata detine controlul.

Anxietatea, jena , rusinea, teama, vulnerabilitatea, durerea, dificultatile fizice toate sunt trairi comportamentale si emotionale corora nu le poate face fata fara un suport social, psihologic sau familial.

Prima etapa prin care trece pacientul oncologic este negarea. Specialistii spun ca „negarea este mecanismul de aparare impotriva durerii coplesitoare ”. Etapa lui NU :„mie nu mi se poate intampla asa ceva, e o greseala” si aici incepe calvarul, periplul printre capetele luminate ale medicinei romanesti. Odata confirmat diagnosticul, se trece, de regula, la etapa urmatoare : furia…„sentiment absolut firesc si natural care insoteste despartirea de normal, schimbarea in ceva ..necunoscut”. „De ce mie?” „de ce eu”, „cu ce am gresit”..mania se indreapta impotriva celor sanatosi din jur, a divinitatii sau a destinului. Toate planurile despre viitor se pierd.

Este bine ca bolnavul sa-si exprime furie, emotiile..

Cea de-a treia etapa – negocierea: „atunci cand realitatea doare, negocierea devine doar o reincercare de a detine controlul asupra situatiei si de a capata iluzia unei sperante”.

Cu cine negociezi? Cu tine in primul rand, cu soarta si cu Dumnezeu. Cumva reusesti sa-ti analizezi situatia reala, incepi sa schimbi stilul de viata (alimentatie, odihna, informatii despre boala, cautarea tratamentelor).

Etapa a patra : depresia – in acest stadiu suferinta devine tolerabila. Tratamentul contribuie la o stare generala de disconfort, slabiciune, modificarile fizice ca urmare a tratamentului creeaza probleme de acceptate a propriei imagini. Apar incertitudinea, frustrarea.  Pacientul se gandeste ca va trebui sa traiasca de acum incolo ca o epava, isi plange de mila.

Alternativa este sa te ridici si sa lupti

Daca simti ca nu te poti ridica singur cauta ajutor de specialitate, mergi la un psiholog!

Acceptarea, etapa a cincea – persoana priveste cu detasare si luciditate si intrezareste o raza de speranta. Intervine obisnuinta, convietuirea cu boala.

In acest context psihoterapia este necesara :

  • in momentul primirii diagnosticului
  • in timpul sedintelor de terapie medicamentoasa
  • cand boala este recurenta

Leave a Reply